Sceneta Craciun – Darul meu pentru pruncul împărat

Personaje: Ana fetiţa săracă, trei magi, trei păstori, cor de îngeri (7-10 copii), Iosif şi Maria, povestitorul.

(Ana stă pe o cutie de lemn şi plânge)

Povestitorul: Ana era singurul copil al unei familii foarte sărace care locuia într-un sătuc de lângă micuţul oraş Betleem.Problema cea mai mare a Anei nu era sărăcia, ci faptul că în anul care s-a scurs i-a murit şi tatăl, iar acum nu mai avea pe nimeni. Mama îi murise la naştere şi de atunci tatăl ei a crescut-o cu mare grijă şi iubire chiar dacă a trebuit să muncească din greu, iar în sătucul în care trăiau se găsea foarte greu de muncă. De câteva luni, de când a rămas singură, Ana a trăit mai mult din mila oamenilor din sat care îi mai dădeau când şi când ceva de mâncare. Cu toate ca avea doar nouă ani, Ana învăţase să se îngrijească singură. De multe ori îi ajuta pe oamenii din sat la treaba din gospodărie iar oamenii îi dădeau mâncare, hăiniţe şi câteodată chiar şi câtiva bănuţi. Ana nu a răbdat foamea niciodată şi nu se putea plânge că nu are mâncare sau alte lucruri de care avea nevoie, fiindcă oamenii din micuţul sat se îngrijeau ca fetiţa să nu ducă lipsă. Cu toate acestea inima fetiţei era foarte tristă, şi de multe ori vorbea despre tristeţea ei în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

Ana: ( în timp ce plânge)
- eu nu am pe nimeni…..mama a murit, acum şi tata s-a dus, nu este nimeni care să mă iubească, nimeni care să aibă grijă de mine, sunt singură şi nu am nici un motiv de bucurie.
- De ce Doamne?…de ce nu am şi eu o familie,… pe cineva care să vorbească cu mine, fraţi care să se joace cu mine,.. de ce nu am şi eu pe cineva care să mă iubească.

(trei păstori se apropie şi vorbesc între ei)

Păstorii: 
- Ce veste minunată !!! fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră.
- Haideţi să ne grăbim, să ajungem cât mai repede la staulul despre care ne-a vorbit îngerul.
Ana: -Un înger? Despre ce vorbesc aceşti păstori?
- Să alerg după ei şi să-i întreb.
- Hei păstorilor, aşteptaţi puţin, vreau să vă întreb ceva ! Ohh, ce repede merg, hei aşteptaţi…….au plecat.
- Nu pot să mă duc după ei fiindcă nu stiu unde s-au dus şi îmi este frică, este prea întuneric afară.

( Ana se duce şi se aşează din nou pe ladă şi stă câteva momente îngândurată )

Ana: - Oare despre ce vorbeau acei păstori? Un înger, care le-a spus ceva important?
- Parcă l-am auzit pe unul dintre ei spunând că un înger li s-a arătat şi le-a spus că Fiul lui Dumnezeu s-a născut în noaptea asta într-un staul din apropiere. Nu ştiu ce să  mai cred, însă păstorii păreau foarte bucuroşi ,…şi grăbiţi în acelaşi timp.
- Mă întreb, ce se întâmplă oare?
Povestitorul: - In timp ce Ana se gândea cu uimire la ce au spus păstorii, pe drumul care trecea pe lângă căsuţa ei au început să se audă din nou voci.

( trei magi vin călări pe cămile, vorbind între ei cu înflăcărare )
( Ana merge să vadă cine vine pe drum la ora asta târzie)

Magii: - Cred că nu mai avem mult de mers. Steaua pare foarte aproape de acest loc.
- Abia aştept să-L văd pe prunc, să mă închin înaintea Lui şi să îi dau darul care l-am adus special pentru acest prunc sfânt.
- Da, şi noi aşteptăm cu nerăbdare să ajungem cât mai repede. Să ne grăbim.
Ana: – Hei,..staţi puţin !!! Unde mergeţi aşa grăbiţi în miez de noapte?… şi despre ce prunc sfânt vorbeaţi,… şi cine sunteţi ?
Magii: - Bună seara fetiţo! Ce faci la ora asta târzie afară?
Ana: - Bună seara ! am auzit că vine cineva pe drum şi ieşit repede să văd cine este, … fiindcă puţin mai devreme au trecut pe aici câţiva păstori care erau foarte grăbiţi, şi i-am auzit vorbind despre un înger care le-a spus că în noaptea asta s-a născut fiul lui Dumnezeu.
Magii: - Pentru asta am venit şi noi ! să îl vedem pe acest prunc, să ne închinăm lui şi să-i dăm darurile care i le-am adus, căci pruncul acesta este special. Noi venim din răsărit, dintr-o ţară foarte îndepărtată. Pe când eram în ţara noastră am văzut că a apărut pe cer o stea nouă care strălucea foarte tare. Atunci ne-am uitat în cărţi şi am citit despre  o profeţie care spunea că în oraşul Betleem se va naşte fiul lui Dumnezeu  Când am văzut steaua am ştiut că profeţia pe care am citit-o s-a împlinit şi fiul Lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră în chip de copilaş.
- Acum suntem foarte aproape, căci iată că steaua care ne-a condus din ţara noastră până aici, s-a oprit deasupra Betleemului, nu foarte departe.
Ana: - Ooo…! ce veste minunată; vreau să vin şi eu cu voi, mă luaţi vă rog ?
Magii: - Te-am fi luat, dar nu mai avem loc pe cămile şi trebuie să plecăm acum, fiindcă vrem să ajungem cât mai repede la prunc.
- La revedere şi numai bine fetiţo.

( magii se îndepărtează încet, încet)

Ana: - Iar am rămas sigură…..Ohhh… Aşa de mult aş fi vrut să merg şi eu cu magii. Şi uite ce frumoasă este steaua pe care mi-au arătat-o; cum de nu am observat-o până acum?
- Cred că se întâmplă ceva neobişnuit în această noapte!..mai întâi păstorii care erau aşa de bucuroşi şi grăbiţi, iar acum aceşti magi care au venit dintr-o ţară îndepărtată ca să se închine pruncului despre care au zis că este fiul lui Dumnezeu.
Povestitorul: - Ana nu mai ştia ce să creadă; prea multe lucruri uimitoare se petrecuseră într-un timp atât de scurt. Inima fetiţei era umplută de curiozitate şi uimire. S-a aşezat pe lada pe care stătea de multe ori atunci când se gândea, şi dintr-o dată parcă a început să se audă în depărtare un cântec frumos care răsuna tot mai tare.

( un cor de îngeri apare lângă iesle cântând – Clorie s-a născut Mesia)

Ana: - Ce se aude? … parcă e un cântec; dar cine cântă acum la miezul nopţii?
- Se aude din direcţia în care au plecat păstorii şi magii. Ce cântec frumos!!!
Povestitorul: – Fetiţa era cuprinsă de o bucurie cum nu mai avusese niciodată. Dintr-o dată i-a venit o idee.
Ana: Ştiu că e-ntuneric, însă mă voi duce şi eu spre locul unde luminează steaua. Vreau să văd ce se întâmplă; .. vreau sa-l văd şi eu pe prunc…
- Dar stai puţin!…magii au zis că i-au adus daruri. Da..! nici eu nu mă pot duce cu mâna goală. Dar ce să-i duc pruncului?
Povestitorul: După ce s-a gândit câteva momente, Ana şi-a dat seama că nu are nici un lucru mai de valoare pe care să il poată duce acestui prunc special, cum il numiseră magii
Ana: - Eu sunt săracă, ce aş putea să îi duc pruncului, care este fiul lui Dumnezeu?
Povestitorul: - Dintr-o dată faţa fetiţei s-a luminat.
Ana: - Ştiu ce voi face!… nu am aur ca şi magii sau alte daruri preţioase, dar o să merg să-l văd pe prunc, o să mă închin înaintea Lui şi o să îi ofer inima şi viaţa mea.

( Ana pleacă la drum bucuroasă )
( Ana se apropie de staul )


Ana:
 - Uite!!!… steaua este deasupra acestui staul micuţ. Cred că pruncul este înăuntru; să merg în linişte….. Într-adevăr aici este!… uite-i şi pe păstori şi pe magi şi uite-l şi pe prunc.

( Ana se apropie încet de iesle şi îngenunchiază)

Ana: - Pruncule drag…… eu sunt o fetiţă săracă şi nu am putut să-ţi aduc un dar, însă vreau să îţi dau ce am eu mai preţios; inima şi viaţa mea vreau să ţi le dau ţie prunc sfânt şi vreau să-ţi mulţumesc pentru că ai venit în lumea noastră ca să ne aduci lumina şi viaţa adevărată. Îţi multumesc că ai venit ca să ne eliberezi de păcate, să alungi întunericul din vieţile noastre şi să ne dai prin credinţa în tine o viaţă fericită.
Povestitorul: – În timp ce toţi stăteau uimiţi în jurul pruncului, iar Ana îi mulţumea Lui Dumnezeu pentru iubirea pe care şi-a arătat-o prin faptul că L-a trimis pe fiul Său în lumea noastră ca să ne aducă viaţa, un cor de îngeri lăuda pe Dumnezeu în noaptea aceea plină de bucurie.
Corul de îngeri: - Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.

Leave a Reply

Cauta in site

Custom Search